Aveam numai o singura zi de vizitat în Paris. Ne indreptam spre Strasbourg iar  avionul ajungea la 9 dimineata pe Charles de Gaulle, cel mai mare si mai important aeroport al Parisului. TGV-ul care ne ducea la Strasbourg pleca la 21.00, asa ca aveam 12 ore de stat in cel mai romantic oras la Europei. Primul lucru pe care trebuia sa-l facem, era sa lasam bagajele la gara pentru a ne deplasa mai rapid. Am plecat grabiti de la Aeroport  spre oras iar prima oprire a fost la Gara de Nord. Nu are rost sa mai spun ca  statiile de metrou  seamana cu niste buncare iar garniturile de metrou se asorteaza cu acestea. Cum TGV-ul pleca din Gara Est era normal sa incercam sa le depozitam acolo. Prima surpiza neplacuta a fost ca duminica era inchis si ne-au indrumat inapoi la Gara de  Nord. Dornici de aventura am plecat in graba dar aici alta surpriza, nu mai aveau locuri de depozitare. Dupa cativa nervi, si telefoane in tara  am reusit sa gasim loc de bagaje tocmai la Luvru una dintre destinatiile noastre.

        Se facuse de pranz, ne era foame si vroiam sa scapam de bagaje dar nu puteam sa lasam cultura sa ne astepte… Am pasit cu interes in muzeu, dupa ce ne saturasem de vazut atatea gari si cautam cu nerabdare Mona Lisa, ca orice iubitor de arta. N-a fost greu sa o gasim deoarece lumea sa strangea in jurul ei ca la urs. Nu pot sa spun ca am apreciat in mod extraordinar momentul, deorece era foarte departe expusa dar pot sa spun ca am apreciat mai mult oprele lui Veronesse un pictor italian  faimos, mai ales, pentru Nunta in Cana. Din-Paris,-cu-dragoste-Nunta in Cana de Veronese Din-Paris,-cu-dragoste-Mona Lisa

  Mi-a placut ca picturile lui, erau imense, cat un perete intreg, adica nu se chinuiau oamenii care le detineau sa zugraveasca prea des. Cum am iesit din Luvru am vazut Turnul Eiffel care ne atragea ca un magnet. Parea ca este aproape si cum alt mijloc de transport direct nu cunosteam, am pornit la pas, cu bagajele bineinteles.  Ne-am gandit ca nu trebuie sa traversam decat un parc, doua bulevarde o intersectie si Senna. Parea floare la ureche pentru niste temerari ca noi. Intr-un tarziu, am ajuns la Turnul Eiffel si ne-am asezat sub el parca sa ii simtim pulsul. Bineinteles ca se intunescase si mai aveam 15 minute de  admirat deoarece trebuia sa plecam spre gara. De urcat, nici nu se punea problema deoarece, ca peste tot in Paris,   lumea astepta la rand ca la Votare (prietenii stiu de ce). Cand ne-am urcat  in tren, rotile de la geamantane cedasera dar noi eram prea obositi sa ne mai pese. Vazusem Parisul si acum era doar preludiu pentru o intoarcere aici.

     Din Paris, cu dragoste.

Din Paris, cu dragostehttp://jurnaldecalatorie.eu/wp-content/uploads/2013/12/Din-Paris-cu-dragoste-Senna.jpghttp://jurnaldecalatorie.eu/wp-content/uploads/2013/12/Din-Paris-cu-dragoste-Senna-300x300.jpg Claudiu Boncea Jurnale
Aveam numai o singura zi de vizitat în Paris. Ne indreptam spre Strasbourg iar  avionul ajungea la 9 dimineata pe Charles de Gaulle, cel mai mare si mai important aeroport al Parisului. TGV-ul care ne ducea la Strasbourg pleca la 21.00, asa ca aveam 12 ore de stat in cel...
<p style="text-align: justify;">Aveam numai o singura zi de vizitat în Paris. Ne indreptam spre Strasbourg iar  avionul ajungea la 9 dimineata pe Charles de Gaulle, cel mai mare si mai important aeroport al Parisului. TGV-ul care ne ducea la Strasbourg pleca la 21.00, asa ca aveam 12 ore de stat in cel mai romantic oras la Europei. Primul lucru pe care trebuia sa-l facem, era sa lasam bagajele la gara pentru a ne deplasa mai rapid. Am plecat grabiti de la Aeroport  spre oras iar prima oprire a fost la Gara de Nord. Nu are rost sa mai spun ca  statiile de metrou  seamana cu niste buncare iar garniturile de metrou se asorteaza cu acestea. Cum TGV-ul pleca din Gara Est era normal sa incercam sa le depozitam acolo. Prima surpiza neplacuta a fost ca duminica era inchis si ne-au indrumat inapoi la Gara de  Nord. Dornici de aventura am plecat in graba dar aici alta surpriza, nu mai aveau locuri de depozitare. Dupa cativa nervi, si telefoane in tara  am reusit sa gasim loc de bagaje tocmai la Luvru una dintre destinatiile noastre.</p> <p style="text-align: justify;">        Se facuse de pranz, ne era foame si vroiam sa scapam de bagaje dar nu puteam sa lasam cultura sa ne astepte... Am pasit cu interes in muzeu, dupa ce ne saturasem de vazut atatea gari si cautam cu nerabdare Mona Lisa, ca orice iubitor de arta. N-a fost greu sa o gasim deoarece lumea sa strangea in jurul ei ca la urs. Nu pot sa spun ca am apreciat in mod extraordinar momentul, deorece era foarte departe expusa dar pot sa spun ca am apreciat mai mult oprele lui Veronesse un pictor italian  faimos, mai ales, pentru Nunta in Cana. <a href="http://jurnaldecalatorie.eu/wp-content/uploads/2013/12/Din-Paris-cu-dragoste-Nunta-in-Cana-de-Veronese.jpg"><img class="alignnone size-medium wp-image-665" src="http://jurnaldecalatorie.eu/wp-content/uploads/2013/12/Din-Paris-cu-dragoste-Nunta-in-Cana-de-Veronese-600x450.jpg" alt="Din-Paris,-cu-dragoste-Nunta in Cana de Veronese" width="600" height="450" /></a> <a href="http://jurnaldecalatorie.eu/wp-content/uploads/2013/12/Din-Paris-cu-dragoste-Mona-Lisa.jpg"><img class="alignnone size-medium wp-image-664" src="http://jurnaldecalatorie.eu/wp-content/uploads/2013/12/Din-Paris-cu-dragoste-Mona-Lisa-384x600.jpg" alt="Din-Paris,-cu-dragoste-Mona Lisa" width="384" height="600" /></a></p> <p style="text-align: justify;">  Mi-a placut ca picturile lui, erau imense, cat un perete intreg, adica nu se chinuiau oamenii care le detineau sa zugraveasca prea des. Cum am iesit din Luvru am vazut Turnul Eiffel care ne atragea ca un magnet. Parea ca este aproape si cum alt mijloc de transport direct nu cunosteam, am pornit la pas, cu bagajele bineinteles.  Ne-am gandit ca nu trebuie sa traversam decat un parc, doua bulevarde o intersectie si Senna. Parea floare la ureche pentru niste temerari ca noi. Intr-un tarziu, am ajuns la Turnul Eiffel si ne-am asezat sub el parca sa ii simtim pulsul. Bineinteles ca se intunescase si mai aveam 15 minute de  admirat deoarece trebuia sa plecam spre gara. De urcat, nici nu se punea problema deoarece, ca peste tot in Paris,   lumea astepta la rand ca la Votare (prietenii stiu de ce). Cand ne-am urcat  in tren, rotile de la geamantane cedasera dar noi eram prea obositi sa ne mai pese. Vazusem Parisul si acum era doar preludiu pentru o intoarcere aici.</p> <p style="text-align: justify;">     Din Paris, cu dragoste.</p>

Comenteaza cu Facebook

comentarii