Am ajuns in Venetia intr-o dimineata friguroasa de februarie, imediat dupa incheierea celebrului festival cu acelasi nume. Am ales sa mergem pe jos din locul in care ne-a lasat transportul in comun pana in centrul orasului, urmand cateva harti si indicatiile primite din aeroport. In prima parte a plimbarii am luat contact direct cu canalele, vaporasele si locuintele lacustre pe care le vazusem doar la televizor. A fost o prima impresie contradictorie: pe de o parte m-a fascinat imaginea unui oras in care, chiar nu exista masini, iar totul se petrece pe apa, pe de alta parte m-a derutat agitatia comerciantilor si barcile pline de alimente si provizii, de parca toata lumea se pregatea sa fuga din oras. Uitand de pretioasele trasee de pe harta, ne-am cufundat pe stradutele mici si intortocheate si ne-am lasat cuprinsi de spiritul mercantil al negustorilor. Asa ca, desi nu trecuse nici macar o ora de cand eram ajunsesem, deja aveam in cap vreo 20 de idei de suveniruri si cadouri de cumparat pentru acasa. Dupa vreo 2 ore de plimbari cu gura cascata ne-am dat seama ca suntem de fapt gura-casca,si ca am uitat complet de harta, ceea ce ne-a adus titlul de rataciti. Cum indicatoarele de pe strazi (care de fapt sunt pe colturile cladirilor) mai mult ne-au incurcat, am apelat la indicatiile trecatorilor care ne-au ajutat si am ajuns in cele din urma in celebra Piata San Marco. Aici, in primul rand ne-a atras atentia impunatoarea basilica San Marco si Inaltimea Sa-Turnul cu ceas. Apoi am ramas uimiti de Palatul Dogilor, atat ca expresie arhitecturala cat si ca istorie inglobata. Dupa ce am exlorat fiecare colt al pietei, ne-am continuat plimbarea de-a lungul celui mai mare si frumos canal, Canal Grande spre un alt obiectiv turistic obligatoriu-Podul Rialto. Acesta este podul cu cea mai frumoasa priveliste din Venetia, din cele (atentie) peste 350 de poduri! Si daca tot suntem la capitolul poduri, am vizitat, fireste, si Puntea Suspinelor (Ponte dei Sospiri) a carei istorie iti va provoca cel putin un fior.

Venetia,-iarna-IMG_5131
In continuare, am strabatut stradutele mici si stramte, ba ratacindu-ne, ba gasind intamplator cate un nou obiectiv, cate o noua priveliste sau o vreo cladire a carei usa dadea, in mod suspect, direct in apa. Timpul a trecut destul de repede,asa ca a trebuit sa ne gandim si la cele lumesti. Prin urmare ne-am hotarat sa mancam ceva. Cum preturile din piata San Marco si imprejurimi erau destul de mari (pt noi) aprox.10-15 euro o pizza sau o portie de paste am mers direct la Mestre unde aveam rezervata cazarea (Booking.com) si ne-am potolit foamea la hotel. Recomand cazare in localitatea Mestre (14 km de Venetia) pentru cei cu buget mai redus deoarece nu au (aproape) niciun dezavantaj acolo.

Venetia,-iarna-IMG_5199
A doua zi ne-am intors in Venetia cu trenul (vreo 10 min) si am luat-o de la capat de la celelalt capat cu alte stradute,alte canale,alte vaporase si,de data asta si soare. O descopeream parca mai frumoasa decat in prima zi, dar in acelasi timp ii gaseam si cate un cusur (desi nu era tocmai vina ei ca erau atat de multi romani,in mare parte tigani sau cersetori, sau ca unii aruncau gunoaie direct in apa) . Dupa alte cateva ore de plimbari ne-am apucat de cumparat suveniruri. Daca in alte locuri aspectul asta te ia cu dureri de cap, in Venetia ti-e mai mare dragul sa-ti cumperi amintiri, iar asta deoarece sunt destul de ieftine (si daca spun eu ca sunt ieftine, credeti-ma ca asa sunt) 🙂 Exemple: un magnet de frigider 1-2 euro, o cana 2-3 euro, un tricou 5-7 euro,etc.
Concluzia este că Venetia este o destinatie foarte frumoasa, romantica, impresionanta, relativ ieftina, insa nu cred ca poti petrece un sejur mai mare de 3 zile. De asemenea, as recomanda a se evita sezonul rece.

Venetia, iarnahttp://jurnaldecalatorie.eu/wp-content/uploads/2014/03/Venetia-iarna-IMG_5084.jpghttp://jurnaldecalatorie.eu/wp-content/uploads/2014/03/Venetia-iarna-IMG_5084-300x300.jpg admin Jurnale
          Am ajuns in Venetia intr-o dimineata friguroasa de februarie, imediat dupa incheierea celebrului festival cu acelasi nume. Am ales sa mergem pe jos din locul in care ne-a lasat transportul in comun pana in centrul orasului, urmand cateva harti si indicatiile primite din aeroport....
<p style="text-align: justify;">          Am ajuns in Venetia intr-o dimineata friguroasa de februarie, imediat dupa incheierea celebrului festival cu acelasi nume. Am ales sa mergem pe jos din locul in care ne-a lasat transportul in comun pana in centrul orasului, urmand cateva harti si indicatiile primite din aeroport. In prima parte a plimbarii am luat contact direct cu canalele, vaporasele si locuintele lacustre pe care le vazusem doar la televizor. A fost o prima impresie contradictorie: pe de o parte m-a fascinat imaginea unui oras in care, chiar nu exista masini, iar totul se petrece pe apa, pe de alta parte m-a derutat agitatia comerciantilor si barcile pline de alimente si provizii, de parca toata lumea se pregatea sa fuga din oras. Uitand de pretioasele trasee de pe harta, ne-am cufundat pe stradutele mici si intortocheate si ne-am lasat cuprinsi de spiritul mercantil al negustorilor. Asa ca, desi nu trecuse nici macar o ora de cand eram ajunsesem, deja aveam in cap vreo 20 de idei de suveniruri si cadouri de cumparat pentru acasa. Dupa vreo 2 ore de plimbari cu gura cascata ne-am dat seama ca suntem de fapt gura-casca,si ca am uitat complet de harta, ceea ce ne-a adus titlul de rataciti. Cum indicatoarele de pe strazi (care de fapt sunt pe colturile cladirilor) mai mult ne-au incurcat, am apelat la indicatiile trecatorilor care ne-au ajutat si am ajuns in cele din urma in celebra Piata San Marco. Aici, in primul rand ne-a atras atentia impunatoarea basilica San Marco si Inaltimea Sa-Turnul cu ceas. Apoi am ramas uimiti de Palatul Dogilor, atat ca expresie arhitecturala cat si ca istorie inglobata. Dupa ce am exlorat fiecare colt al pietei, ne-am continuat plimbarea de-a lungul celui mai mare si frumos canal, Canal Grande spre un alt obiectiv turistic obligatoriu-Podul Rialto. Acesta este podul cu cea mai frumoasa priveliste din Venetia, din cele (atentie) peste 350 de poduri! Si daca tot suntem la capitolul poduri, am vizitat, fireste, si Puntea Suspinelor (Ponte dei Sospiri) a carei istorie iti va provoca cel putin un fior.</p> <p style="text-align: justify;"><a href="http://jurnaldecalatorie.eu/wp-content/uploads/2014/03/Venetia-iarna-IMG_5131.jpg"><img class="alignnone size-full wp-image-1178" alt="Venetia,-iarna-IMG_5131" src="http://jurnaldecalatorie.eu/wp-content/uploads/2014/03/Venetia-iarna-IMG_5131.jpg" width="640" height="480" /></a> In continuare, am strabatut stradutele mici si stramte, ba ratacindu-ne, ba gasind intamplator cate un nou obiectiv, cate o noua priveliste sau o vreo cladire a carei usa dadea, in mod suspect, direct in apa. Timpul a trecut destul de repede,asa ca a trebuit sa ne gandim si la cele lumesti. Prin urmare ne-am hotarat sa mancam ceva. Cum preturile din piata San Marco si imprejurimi erau destul de mari (pt noi) aprox.10-15 euro o pizza sau o portie de paste am mers direct la Mestre unde aveam rezervata cazarea (Booking.com) si ne-am potolit foamea la hotel. Recomand cazare in localitatea Mestre (14 km de Venetia) pentru cei cu buget mai redus deoarece nu au (aproape) niciun dezavantaj acolo.</p> <p style="text-align: justify;"><a href="http://jurnaldecalatorie.eu/wp-content/uploads/2014/03/Venetia-iarna-IMG_5199.jpg"><img class="alignnone size-full wp-image-1179" alt="Venetia,-iarna-IMG_5199" src="http://jurnaldecalatorie.eu/wp-content/uploads/2014/03/Venetia-iarna-IMG_5199.jpg" width="640" height="480" /></a> A doua zi ne-am intors in Venetia cu trenul (vreo 10 min) si am luat-o de la capat de la celelalt capat cu alte stradute,alte canale,alte vaporase si,de data asta si soare. O descopeream parca mai frumoasa decat in prima zi, dar in acelasi timp ii gaseam si cate un cusur (desi nu era tocmai vina ei ca erau atat de multi romani,in mare parte tigani sau cersetori, sau ca unii aruncau gunoaie direct in apa) . Dupa alte cateva ore de plimbari ne-am apucat de cumparat suveniruri. Daca in alte locuri aspectul asta te ia cu dureri de cap, in Venetia ti-e mai mare dragul sa-ti cumperi amintiri, iar asta deoarece sunt destul de ieftine (si daca spun eu ca sunt ieftine, credeti-ma ca asa sunt) 🙂 Exemple: un magnet de frigider 1-2 euro, o cana 2-3 euro, un tricou 5-7 euro,etc. Concluzia este că Venetia este o destinatie foarte frumoasa, romantica, impresionanta, relativ ieftina, insa nu cred ca poti petrece un sejur mai mare de 3 zile. De asemenea, as recomanda a se evita sezonul rece.</p>

Comenteaza cu Facebook

comentarii